Pronația este mișcarea de rotație pe care piciorul o realizează din afară către interior cu sprijinirea preponderentă pe partea interioară a plantei piciorului atunci când o persoană stă în picioare, merge sau aleargă. La contactul piciorului cu suprafața de contact, arcada longitudinală mediană se coboară și glezna se rotește în interior, astfel realizâdu-se o formă de absorbție a șocului de impact.

Piciorul plat prezintă o pronație excesivă care apare ca o prăbușire a arcadei la încărcarea cu greutate pe el. Efectele acestei rotații nu se limitează la articulațiile piciorului și gleznei ci determină o răsucire a tibiei, dereglează alinierile din amonte și afectează articulația genunchiului.

Consecințele pronației excesive din piciorul plat pot să fie:

Dureri ale articulațiilor din amonte (genunchi, șold, coloana vertebrală)

La piciorul normal, osul gleznei, talusul, stă corect deasupra osului călcâiului. Marginea anterioară a fiecăruia este aproape complet aliniată cu a celuilalt, având între ele un spațiu natural denumit sinus tarsi.

În cazul piciorului plat, talusul alunecă pe calcaneu, sinus tarsi dispare parțial sau total la încărcarea greutății pe picior și arcada longitudinală mediană se reduce, câteodată până la dispariția completă. Rezultă astfel o nealiniere a articulațiilor de mai sus, genunchi, șold și coloană vertebrală, pe care organismul încearcă să o compenseze prin contractura musculaturii scheletice.

Anumite studii realizate de medici americani și-au propus să evalueze dacă există cauzalitate între piciorul plat și durerea apărută la genunchiul de aceeași parte și la apariția degradării cartilajului genunchiului la adulții în vârstă. Concluzia studiului a fost ca pacienții care aveau picior plat prezentau și frecvente dureri la genunchi și afectarea cartilajului medial al acestuia.

Afectarea motricității piciorului la mersul obișnuit cu creșterea riscului de accidentare și frecvență crescută de apariție a fasceitei plantare

Studii realizate în ultimii cincisprezece ani au demonstrat ca atât pronația excesivă cât și cea insuficientă îi predispun pe cei care le au unui risc mărit de accidentare, în special în timpul alergării. Aceste studii au comparat caracteristicile și relațiile dintre oasele piciorului unor grupuri de persoane cu picior normal și cu picior plat în timpul mișcării, concluzionând că piciorul plat predispune la apariția mai frecventă a fasceitei plantare.

Reducerea sau evitarea efortului fizic zilnic, incluzând mersul, alergarea sau săriturile

Studii recent analizând copii cu vârste între 8 și 15 ani au concluzionat că la cei cu picior plat apar simptome și limitări funcționale ce trebuie luate în considerare pentru o diagnosticare corectă.

Deformarea tălpii

Formarea monturilor

Montul este o deformare, sub forma unei excrescențe, ce poate apărea pe partea internă a degetului mare de la picior (haluce) sau pe partea externă a degetului mic . Această deformare are dimensiuni variate și poate să fie foarte dureroasă.

Unele monturi pot apărea în urma unor traumatisme minore, dar repetate asupra piciorului. Există păreri care susțin că purtarea tocurilor înalte sau a pantofilor care “chinuie” piciorul favorizează apariția monturilor. În realitate, acestea doar agravează un mont deja format sau o tendință de rotație existentă.

Dacă oasele piciorului sunt corect aliniate și talusul (osul gleznei) se sprijină eficient pe calcaneu (călcâiul), marginile anterioare ale fiecărui os care le urmează se aliniază la rândul lor și forma piciorului este cea corect anatomică.

Dacă însă oasele nu sunt aliniate din cauza alunecării talusului pe calcaneu, care împinge restul oaselor din partea anterioară a piciorului se creează o presiune pe primul os dinaintea degetului mare, numit primul metatarsian. La fiecare pas făcut acesta preia șocul necesar amortizării întregii greutăți a corpului. Cu timpul, acest os își schimbă poziția rotindu-se spre exterior în timp ce degetul mare (halucele) se rotește către interior, încercând să se alinieze cu celelalte degete.

Deformarea degetelor

Aceste deformări constau în blocarea permanentă a degetelor picioarelor într-o poziție curbată și sunt rezultatul unui dezechilibru postural în care degetele de la picioare încearcă “să apuce, să se fixeze” pe suprafața pe care persoana stă sau merge. Contractarea mușchilor încearcă să corecteze dezechilibrul și să susțină corpul în poziția bipedă în repaus sau mișcare. Cauza acestei dezechilibrări este tot o alinire incorectă a structurilor dure ale piciorului, pe care structurile moi încearcă să o compenseze.

La piciorul normal, talusul (osul gleznei) stă direct pe calcaneu (osul călcâiului) și celelalte oase se aliniează corect și echilibrat, rezultând o mecanism care își îndeplinește funcția de susținere și deplasare. În acest caz, între talus și calcaneu există un spațiu natural numit sinus tarsi.

La piciorul cu probleme de aliniere corectă a oaselor, talusul alunecă în față pe calcaneu și sinus tarsi dispare. Consecutiv sunt împinse celelalte oase din partea anterioară a piciorului creând o presiune pe cele ale degetelor. La fiecare pas, aceste oase preiau șocul necesar amortizării întregii greutăți a corpului.