În general, piciorul plat are indicație chirurgicală doar dacă pacientul prezintă simptome deranjante, dacă acestea sunt invalidante și dacă metoda recomandată are rezultate care pot îmbunătăți starea pacientului.

În cazul copiilor, piciorul plat este prezent în foarte multe cazuri. Cu toate acestea, piciorul plat poate fi asimptomatic, părinții fiind îngrijorați doar de deformarea piciorului sau de complicațiile poțențiale. În anumite cazuri, piciorul plat este însoțit de complicații neuromusculare, coaliție tarsală sau sindromul osului navicular suplimentar. Decizia medicului ortoped nu este ușoară, pentru că acesta trebuie să diferențieze un pacient care va avea o evoluție naturală fără probleme, de cei care, netratați, vor dezvolta în timp complicații medicale locale sau la distanță. Astfel, medicului îi revine sarcina de a recomanda o procedură chirurgicală unui pacient care are nevoie de ea, momentul în care aceasta trebuie făcută și tipul acesteia. Istoricul medical, examinarea clinică și probele imagistice (radiografiile) sunt obligatorii pentru o recomandare corectă și eficientă.

Literatura de specialitate împarte procedurile chirurgicale în trei mari categorii:

În funcție de particularitățile fiecărui pacient, medicul alege o conduită terapeutică.

Unele proceduri chirurgicale sunt ireversibile, intervenind direct pe os sau desființând unele articulații cu “sudarea” unor oase ale piciorului. Acestea din urmă implică pierderea într-o anumită măsură a flexibiltății normale a piciorului.

Un tratament chirurgical reversibil, cu un stent ortopedic ce se inserează într-un spațiu anatomic existent la piciorul plat flexibil (sinus tarsi) se realizează de aproximativ doi ani și în România.

Acest stent se numește HYPROCURE